Programul Slujbelor de Duminică
„Unde este Trupul lui Hristos, acolo este și Biserica”
(Despre venirea la slujbele Bisericii și Liturghia de Duminică)
„Să nu părăsim adunarea noastră, precum au unii obiceiul” (Evrei 10, 25) — ne îndeamnă cuvântul lui Dumnezeu. Iar Sfântul Ioan Gură de Aur întreabă: „Spune-mi, frate: dacă ai fi fost chemat de împăratul pământesc, n-ai fi alergat cu frică și cutremur? Iar acum, când te cheamă Împăratul Cerurilor la Masa Sa, întârzii, dormi sau rămâi în lenevire?”
Duminica nu este o zi oarecare. Este Ziua Domnului, începutul zidirii celei noi, ziua Învierii, ziua în care Cerul s-a deschis. A lipsi fără motiv de la Liturghia duminicală nu este doar nepăsare, ci rănirea însăși a Trupului eclezial. „Nu poți avea pe Dumnezeu de Tată, dacă nu ai Biserica de Mamă” — scria Fericitul Augustin.
Liturghia este inima vieții creștine. Prin ea, nu doar ne amintim de Jertfa lui Hristos, ci ne împărtășim de ea, intrăm în ea, devenim mădulare ale Trupului Său. „Aceasta este taina împărăției, miezul credinței și începutul învierii”, spune Sfântul Maxim Mărturisitorul.
A nu veni duminica la slujbă este ca și cum ai refuza să fii om viu. Căci omul nu este doar trup, ci duh — și duhul nu trăiește decât în Liturghie. „După cum trupul fără suflet este mort, tot așa și creștinul fără Liturghie este stins în Duh”, spune Sfântul Nicolae Cabasila.
Iar Sfântul Simeon Noul Teolog rostește cu durere: „Oamenii aleargă la piețele cetății pentru cele pieritoare, dar nu se grăbesc la adunarea cerească, la ospățul veșniciei. Ce este mai mare decât a vedea pe Hristos pogorându-Se printre oameni și a gusta din viața cea neîmbătrânitoare?”
Nu slujba are nevoie de noi, ci noi avem nevoie de ea. Nu preotul ne mântuiește, ci Hristos Cel ce Se jertfește prin mâinile lui. Biserica nu este un obicei, ci trupul tainic al lui Dumnezeu pe pământ.
Să venim deci cu osârdie la fiecare Dumnezeiască Liturghie. Să nu ne înșelăm: nici rugăciunea acasă, nici faptele bune, nici postul nu pot înlocui Euharistia. „Dacă nu mâncați Trupul Fiului Omului și nu beți Sângele Lui, nu aveți viață în voi” (Ioan 6, 53).
Să venim deci cu inimă smerită, cu veșmânt curat și cu dorință de a fi împreună cu frații noștri în Hristos. „Unde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu, acolo sunt și Eu în mijlocul lor” — și dacă El este, ce ne mai lipsește?